1.11.11

Adicătă 1 noiembrie 2011. Marfă, nu-i aşa? Staţi că vine 11.11.11. Io zic să vă donaţi averile lui Bulă cel Profetic. Nu de alta, dar nu cumva să vă prindă the end plini de bani. Îmi asum eu acest risc. Iar de nu va fi să fie, îi păstrez pentru data viitoare. Poate vine vreun asteroid, poate ne fură unii soarele, luna… Trebuie să fim pregătiţi. Prin urmare săriţi cu banu. Bulă is here!

De prea multă beutură, vezi și ozeneuri

Bulă întreabă, cititorii poate răspund: despre ochelarii de soare

Deoarece Bulă, cu spiritul lui de observație demn de un spion congolez plantat la ambasadele occidentale, a observat că există zile în care scrie nește rubrici fixe pe blog (ex. Bulă news de vineri sau Durere cronică de fim), am hotărât ca joia, ziua când oamenii muncii de la orașe și sate se gândesc la vichend, să inaugurez ”Bulă întreabă, cititorii poate răspund”. Este vorba de problemele existențiale care-i frământă neuronii și sinapsele lui Bulă Întâiul. Totul sub forma unui sondaj, că se poartă, nu-i așa?

Astăzi, problema care face ca somnul să-mi fie agitat este următoarea: De ce, după ce astrul luminos, numit soare, apune, anumiți oameni și oamene continuă să meargă pe stradă cu ochelarii de soare la ochi. Pe locuri, fiți gata, răspundeți:

Durere cronică de film: Cameleonul lui Clint Eastwood

Dacă vă plac filmele cu pistolari singuratici, șmecheri, care bat câte-n Saloon întreg și călăresc în apus cu gagica miștoacă din fil, Bulă vă recomandă să vedeți și Rango. Nu, nu-i cu old Clint, nu de alta da-i un desen animat. Iar eroul îi un cameleon (din ăla de-și mișcă ochii-n cap ca moriștile). Cert e că șopârlu ăsta se trezește în vestul cel mai sălbatec și având o criză de identitate se dă mare pistolar.

Apare și-o șopârliță, apare și-un primar corupt (o țestoasă) care le dijmuia apa lu locuitorii orășelului, apare… dar câte nu apar.Numai că le camelon devine dintr-un flecar mincionos un erou pentru mica comunitate însetate (că apa iera mai prețioasă ca aurul) și salvează situația și devin the hero și rămâne cu fata șopârlița.

Un film bun pentru copii, dar și pentru adulții care vor un pic de relaxare, un pic de râset, un pic să se mai simtă copii. Iar Jhonny Depp (ca vocea cameleonului) chiar îi dă viață ochiosului. Trei cuvinte are Bulă pentru voi: mergeți să-l vedeți. Am zis!

Poveştile străzii de luni

Dorind să fie mai sănătos, mai voios şi mai sportiv, Bulă Întâiul s-a deplasat azi spre scârbjob cu ajutorul picioarelor din dotarea proprie. De mult n-a mai stat Bulă să caşte gura la lumea din jur precum o ţaţă de mahala, nervoasă că nu se mai dă Escrava Isaura la teveu.

• Un el îmbrăcat ca după un accident frontal cu dulapu’ dă haine. Vorbind tare la molecular să-l audă ăi din jur că are gagică de ziua lu’ Velentin: “normal că ţin şi io la tine, i-am zis-o şi lu’ Umflatu’. Normal că vin să ne vedem, trebe să sărbătorim cum se cuvine.  (Cre’ că prin sex )

• Un moş stătea şi se benocla la o vitrină a unui magazin dă gănele. Privirea fixă de vânător de codobatură m-a făcut să mă-ntreb dacă omu’ nu-şi doreşte de ziua lui un shotgun. Decât un Rolex pe care să-l porţi doar la ocazii şi şi atunci să facă ceilalţi mişto de tine că porţi făcături, mai bine să fi de partea care trebe a trăgaciului. Vă daţi seama că moşul  sprijinit de gănel o să fie centrul atenţiei la agapa de 100 de ani de la terminarea liceului.

• Un jandarm plictisit, rezemat de-un zid muşca dintr-un covrig. Cu pofta necesar unui organ apărător al legii. Un maidanez se oprise-n faţa lui şi amuşina pofticios aroma de cocă. Jandarmu’ muşca şi-l privea pe doggy. Câinele saliva şi-l privea pe organ care tacticos îngurgita ultima bucată de covrig. “Om rău”, gândi Bulă. Să nu-i dea măcar o bucată lu’ câine? Jandarmul s-a desprins de pe zid, s-a uitat la câine de parcă făcea identificarea maidanezilor şi, din buzunar a scos un covrig. Câinele l-a prins din zbor, şi-a-nfipt caninii-n el şi cu coada mişcându-se ca girofaru’ a luat-o mulţumit la pas. “Om bun”, a mai gândit Bulă înainte să intre pe poarta scârbiciului.

O altă variantă pe care unii o strigă ţigare

Referitor la postu’ de mai jos, îmi fac autocritica şi recunosc, am uitat şi-a 5 a variantă la înlocuitori de ţâgare. Ţâgarea electrică sau electronică, naiba s-o pieptene cu cărare. Părerea mea despre acest accesoriu bun pentru piţipoance părăsite de designeri de hanorace s-a format într-o seară la local cu gaşca de comeseni.

O dădusem, nu pe bere, ci pe vin alb, la carafă, foarte bun, cu apă minerală şi cu mult fumat. Cre’ ca-n seara aia, în 6 inşi am băgat vro 5 pachete. Al şaptelea avea ţâgară din asta cu baterii. Şi pufăia dispreţuitor spre noi care ne-ncărcam plămânele cu smoală şi ne explica ce bine-i de el că bagă plasticu’ ăla-n bot. Pe la orele doo când era chefu’ mai în toi se-ntoarce spre unu’ de stătea la dreapta lui şi îi cere o ţâgare din asta normală. Evident că Bulă et Co s-a pus cu miştourile pă iel. La care omu’, care simţea dorinţa să-i circule nicotina prin trupşor, a mărturisit: i se terminaseră bateriile la şmecherezu’ ăla de ţigare electrică. Aşa că a fumat tutun normal şi nici n-a mai pufăit dispreţuitor.

Pentru cei care fabrică jucărelele astea, faceţi-le băi tăticu’ şi încărcătoare ca la mobile, că vi se apucă clienţii de fumat dacă nu stau bine cu acumulatorii.

Cum şi mai ales cu ce înlocuim ţigarea normală (în viziunea lu’ Bulă)

Inspirat de comentariul unei cititoare (da, Bulă are şi cititori ce aparţin de sexul slab, nu-l citesc numa’ comesenii), Bulă Întâiul vă va vorbi de înlocuitorii unei ţâgări normale, evident în viziunea lui.

1. Plasturii cu nicotină. Scumpi. Mai bine continui să fumezi că nu dai aşa de tare gaură-n bugetu’ de bere. La aşa preţ nici nu-i de mirare că ăia cu teoriile conspiraţiilor ciudate câştigă teren mai ceva ca blonda lu’ Bote. Păi dacă marile balcoane masonice şi nemasonice ne vor sănătoşi, să facă leucoplastu ăla 50 dă bani bucata şi-o să vedeţi ce populaţie sănătoasă şi cu respiraţia mirosind a levănţică o să coexiste pe planeta asta. Dar nu, ce, companiile de medicamente, tratamente pentru plămâni etc, nu trebe să trăiască? Vedeţi cum a dat-o Bulă în teorii conspiraţioniste şi juma’ de cititori deja mă cred? Deci, plasturi nicotinici NU.

2. Pipa. Cum spunea glumeţu ăla de Murphy într-o lege de-a lui: „Pipa îi dă unui om deştept ocazia să reflecteze şi unui prost ceva de ţinut în gură”. Cum la Bulă nu-i cazu’ de reflectat în afară de imaginea lui şifonată din oglinda de la baie, dimineaţa şi cum nici nu vreau să fiu strigat prostu’ pe stradă sau clişeistic să mi se zică „scoate aia din gură că se schimbă vremea” renunţăm şi la varianta pipă. Ar fi fost totuşi de folosit dacă Bulă iera lup de mare, da’ nu-i nici măcar lupuşor de lac sau dacă-l chema Mircea Eliade (îi stătea bine cu pipă), da’ nu mă cheamă nimeni.

3. După cum a sugerat cititoarea pomenită la-nceput dă post: tutun, foiţă, maşină de rulat. Am avut. Ce tortură, câte frustrări… Se pare că Bulă are două mâini stângi când vine vorba de rulat ţigări. Când a ajuns acasă cu sculele necesare unei sesiuni de „ce pot face doo mâini dibace”, Bulă se şi imagina ca toţi cowboii de la John Wayne la etc, cum din trei mişcări dibace de degete şi-o mişcare liniară cu limba pe foiţă va scoate nişte ţâgări demne de CTC-ul de la British American Tobacoo. Pe dracu’. Aşa strâmbe cum ieşeau l-ar fi mulţumit doar pă Picasso. Ba prea groase, ba prea subţiri, ba se desfăceau, ba una, o data era să-mi dea şi-o palmă, aşa de dezastru eram la fabricat papiroase. Nici cu maşina de rulat n-a ieşit vro sfârâială. Ori era defectă, ori n-avea baterii, ori n-avea Bulă energie, tot ca călcate cu tancu’ ieşeau. Aşa c-am dat cadoo foiţele, tutunu’ şi maşina şi de atunci nu mai ştiu nimic de soarta lor. Back to pachetu’ dă ţâgări.

4. Sau, printr-un exerciţiu de voinţă, la fel de uriaş ca traversarea Canalului Mânecii într-un picior sau urcarea Everestului prin rostogolire, ne putem lăsa de fumat. Să ridice mâna sus ăla care-ncepe primu’.

De ce trebe să iubim bicicletele (şi ele pă noi)

Bulă Întâiul vă va spune dragii mei supuşi de ce trebuie să iubim bicicletele. Ca pe viitor fiecare dintre noi să-şi procure (dacă n-aveţi bani daţi iama în boxele vecinilor, mai ales dacă-s pensionari) şi să devenim un popor sănătos ca olandezu’ care după ce pufăie o maria şi-o scoate din organism pedalând ca un obsedat spre curvele din Cartierul Roşu şi un popor econom că nu mai dăm la benzinărie nici măcar bani mărunţi şi să putem să ne refacem şi noi stocu’ de bere la bidon 2,5 l.

Dar să vă zic io de ce m-am coaxat pe bicle. Era o dupăamiază liberă nefiind obligat să mă duc să dorm la scârbiciu. Iar Bulă Întâiul când ie acasă se culturalizează. Şi tocmai făceam un rebus pe weceu când îmi zbârnâie celularu. Răspund ca boul (uneori şi Bulă al vostru e bou, dragi supuşi, dar numa un pic). Şeful că cică să mă arunc urgent la scârbici că are de comunicat ceva. Bula-n el, i-am urat în gât şi-am tăiat-o la locu’ de tortură. De ce credeţi că ne chemase îmbuibatu’? Ca pă timp de criză să ne oftice la ficaţi. Ne-o arătat la toţi sclaveţii d-acolo noul lui jipan luat de la unu căruia îi murise lizingul la intrare. Şi se umfla în pene ca ăla în izmene.

Semper Bulă

Adica cum zice şi sloganu’ de la Heraldicu’ meu, io Bulă Întâiul şi cel mai popular om de pe cuprinsul patriei de la Marea cea Mare (băgăm şi litoralu’ lu’ vecinii cu ceafa groasă), la Delta du Danube şi pân la munţii exploataţi de companii străineze ce ne fac în ciudă, io Bulă decretez azi şi acum: m-am returnat printre voi supuşii mei ca să vă aduc lapte şi miere măcar un zâmbet aruncat în colţul gurii ca o şosetă făr’ de pereche. Şi după ce o să zâmbim cu toţi, Bulă Întâiul se va proclama conducător între conducători, şef peste şefi, boss peste scârboşi. Şi prin urmare punem mâna pe putere şi… ne odihnim o leacă. Bem ş-o ţuică şi-om mai vedea.

Deci atât vă zic supuşii mei: nu vă fie frică, SEMPER BULĂ.