RSS

Monthly Archives: February 2011

Când eram copchil o dat’

Venind de la scârbjob Bulă Întâiul avea un singur gând în liniştea serii: să basculeze una cutie bere rece şi să înfulece niscaiva mezel ca să-şi stabilizeze nivelul glicemiei. Numa’ că liniştea serii s-a transformat în urletele serii. O recunoaştere rapidă a terenului a găsit sursa decibelilor. Iera una bucată copchil posesor dă mamă calmă. Şi avea plămâni în el mai ceva ca Bocceli şi Pavarotti: “Vreeeeeeeeeeeeeeeaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuu maşinuţaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa aiaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!! Peeeeeeeeeee aiaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!”. “N-avem bani, mami”. Nu merge la copii cu argumente economice, nu de alta, dar cine e fan Isărescu la 7-8 anişori? “Ooooooaaaaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuuuuuuuu, maşinaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”.

În primă fază Bulă era de partea mamei (nu, nu iera prea bună) şoptindu-şi în barba “#¤%”& mamii tale de copil!”. Dar, brusc precum o revelaţie divină mi-am amintit cum făceam io când gineam o jucărea şi n-o căpătam. Prima dată urlam ca sirena lu’ Vasile Roaită când o trăgea ăla de coadă. Ai mei erau mai duri ca granitu’. Pe ritmul dă urlete executam aruncarea pe jos şi datu’ din picioare stilul crab fugind de pescar. Şi finalu’ era aşa: ori îmi luam bătaie sau se scobeau ai mei în buzunare şi mă pricopseam cu jucăreaua.

Aşa că Bulă în timp ce urca spre berea rece şi mezelu’ aromat îşi şoptea în barbă: “aruncă-te pe jos, fi bărbat!”. N-a fost, a mai urlat 5 minute şi s-a lăsat dus de mamă. Generaţie slabă.

 
Leave a comment

Posted by on February 28, 2011 in d'ale lu' bula

 

Tags: , , ,

Durere cronică de film: Dacă regele-i bâlbâit, să se ducă la logoped

În acestă noapte se vor arunca pă piaţă premiile Oscar. Unu’ din favoritele la statuia aia ie The King’s Speech care-i un film miştoc pe care Bulă Întâiul ÎL RECOMANDĂ. Povestea-i simplă la prima vedere: În England crapă regele George al V lea şi rămâne fi-su pă tron. Numa că omu’ era mai interesat dă chefuri şi babardeală cu-o americancă, fapt ce-i cam îngrijora pă engleji. Aşa că omu’, din dragoste abdică. Şi vine frac-su mai mic ca rege. Numa’ că ăsta micu iera bâlbâit şi emotiv. Încercase el să ia cuvântu’ pe la adunări, da’ mai bine-l aruncai în groapa cu lei. În rest băiat de băiat. Şi ca să scape dă defectu’ de vorbire se împrieteneşte cu-n logoped care avea neşte metode neortodoxe. Da’ total neortodoxe. Şi logopedu’ îl dă pe brazdă pe proaspătu’ rege pre numele lui George al VI lea. Şi filmu’ îşi ia titlu de la discursu lu rege când Anglia a declarat război Germaniei. Dar trebe văzut filmul că Bulă nu vă dă mură-n gură. Dar ce-i ca lumea la filmoc e jocu’ lu’ actori, dialogurile, povestea în sine. George ăsta al şaselea a prins tronu’ exact când se-ncepea al doilea răzbel mondial. Deci avem o poveste reală, istorie, decoruri, joc de actori meserie, relaţia dintre un rege şi un om dă rând, prietenia dintre ei etc. Merită văzut şi Bulă speră să ia cel puţin doo Oscaruri. Fără bâlbâieli.

Vizionare plăcută acilişea.

 
Leave a comment

Posted by on February 27, 2011 in cronica film

 

Tags: , , , ,

De rupi din net o rămurea, ce-i pasă netului de ea

Când Bulă Întâiul şi-a propus să escaladeze piscul alunecos şi plin de crevase al blogosferei şi-o făcut una bucată promisiune: fie iarnă, vară, frig, inundaţie, ger şi polei, va scrie cel puţin un post pă zi ca să nu-şi dezamăgească cetitorii care se ştie că sunt mari la stat în faţa computerului, dar degrabă vărsătorii de sângele de Bulă dacă sare vro zi.

Ieri fiind friday, Bulă s-a pregătit psihico-tactic pentru rubrica “Vinerea Pullitică“. În drum spre scârbiciu planul fusese temeinic aranjat, deja se ştiau clar paşii de urmat: turnat cafea ferbinte ca o noapte africană, dat drumu’ la agregatul ce răspunde la numele de PC, verificat mailurile de job, mailurile personale cu gagici de la Playboy şi pps-uri din alea, citit presa online şi scris pe blog. Totu’ pân la ora 8 juma’ când trebuia să mă fac că muncesc.

Pun cafeaua fierbinte-n ceaşcă, aşez trupul proprietate personală în faţa calculatorului, open the fucking computer, se dăşchide, îmi admir wallpaperul, double click on firefox icon, nema net. Close, open din nou. Netu’ nu iera. Zbier: n-avem net? Nu, că repară ăia nuştiuce. FTW. De nervi bag un Gouvernor of poker (joc luat cu mare talent de pe-un torrent şi install pe pc-ul de la scârbwork).

Cea mai lungă zi la muncă. Net nu, din ăla mobil nu, jale şi tristeţuri. Nu contează, voi ajunge la hoceagul personal şi-mi voi mulţumii cititorii. N-a intrat ziua la apă. Se trage sirena de finalizare a jobului, nu s-or supăra fanii că bag o bere cu băieţii. De la bere o pizza, de la pizza, o bere, eram cam nevorbiţi. Şi dă-i spre casă pe la 10 seara. Un singur gând avea Bulă, să scrie nenorocitu’ ăla de post. Casă, debrăcat, luat o bere din frigider, deschis agregatu’, double click pe firefox icon, deja vu. Netu’ mă părăsise pentru unu’ mai bun. Am încercat diverse metode de dat drumu’ la net. Cred că am executat şi-un dans al netului. Nimic. Am aflat azi dimneaţă când am sunat cu gândul să-i sinucid pe ăia de-mi bagă net în casă, că nu-l plătisem. Acu scriu de pe laptoapă într-un pub cu wireless. Cică luni îmi voi primi porţia de net. Deja număr orele, minutele…

 
2 Comments

Posted by on February 26, 2011 in d'ale lu' bula

 

Tags: , , ,

De Dragobete, Vasile a iubit româneşte

Invidios pă colegii lui de job şi de pahar care se lăudau cum au sărbătorit ei Valenine’s Day, Vasile s-a gândit cu emisfera responsabilă pentru trăiri romantice să sărbătorească Dragobetele. Zis şi făcut. Şi-a luat liber de la secţia vopsitorie unde stătea cu spor şi a plecat întâi spre crâşmă ca să găsească oareşce inspiraţie pentru un cadou care s-o dea cu cracii-n sus şi la propriu şi la figurat pe Maricica, concubina lui credincioasă. La ieşirea din fabrică a şutit şi-un bidon de vopsea galben fosforescent, nu de alta, dar nu se ştie când ai nevoie de ceva fosforescent şi proaspăt vopsit în casă.

La crâşmă a intrat cu nişte tovarăşi în discuţii filozofice de genul „Răzvan Lucescu e mai bun”, „toţi fură, numa’ noi muncim ca sclavii”. Discuţiile astea şi cinzecile date pe gât l-au făcut pe Vasile să aibă un lapsus şi n-a mai apucat să se intereseze ce şi-ar dori o concubină cu care locuieşti de 5 ani într-un apartament muncitoresc cu doo camere nedecomandat. Febril a încercat să-şi pună creierul la contribuţie, dar singura idee remarcabilă care i-a venit a fost aceea de a pune nişte bani la pariuri, nu de alta dar erau meciuri mişto.

A mai frecat-o şi pe acolo fiind nehotărât dacă să pună un X sau un 1 pe cine ştie ce meci şi, cu telefonul pus să cânte o manea de dragoste, a luat-o cătinel către casă iritat că nu ştie cum să-şi dovedească dragostea faţă de Maricica. Până şi el înţelegea că bătăile săptămânale pot fi interpretate greşit într-o zi de Dragobete. De flori avea oroare de când îşi luase un buchet în dinţi de la profesoara de mate pentru că se uita sub fusta fetelor. De bijuterii, nici atât. Îl oprea partea bănească la a face speculaţii cu aur. Aşa că amărât ca după ce pierdea Steaua s-a strecurat în casă sperând că bidonu’ de 2,5 L de bere să fie considerat şampanie. Din dormitor se auzeau un fel de suspine. Vasile surâse ştirb „iar se uita vaca la telenovele”. Un gând de genul pios-romantic i se înşurubă în varza de creier. „Mă voi uita cu ea la telenovea ca să-i fac plăcere. Bem şi-o bere şi gata, ăsta-i Dragobetele”.

Intră în dormitorul concubinal. Călare pe Maricica, Gelu de la 6 îi explica fizic cu ce se mănâncă iubirea. N-a apucat să termine. Prima dată şi-a luat un bidon de vopsea în freză. A doua oară n-a fost nevoie că deja Vasile îi stinsese curentul. Maricica şi-a luat doar două palme şi nişte şuturi în cur în timp ce Vasile îi scrâşnea printre dinţi „de Dragobete, fă, de Dragobete?!?”. Apoi aşa goi cum erau i-a vopsit galben fosforescent şi i-a scos pe casa scării. S-a aşezat în fotoliu, a dat pe sport şi-a destupat bidonul de bere. Deja pe scară se auzeau ţipete, iar în zare suna tânguitor o sirenă de poliţie sau salvare.

 
1 Comment

Posted by on February 24, 2011 in povesti muritoare

 

Tags: , , , ,

Scurtul metraj recomandat de Bulă: Saşa, Grişa şi Ion

Da, îi vechi. Şi dacă io acum mi-am adus aminte de iel?

 
Leave a comment

Posted by on February 23, 2011 in d'ale lu' bula

 

Tags: , , ,

Durere cronică de film: Acvila non capit popcornus

Deoarece duminică s-a ratat cronica dă film vizionat de Bulă Întâiul, marţea e o zi la fel de rea pentru a scrie de capodoperele cinematografiei mondiale. Bulă a văzut The Eagle sau cum zice românu’ (nu romanu’) Acvila legiunii a IX a. Bulă VĂ RECOMANDĂ filmu’ dacă vreţi să vă ucideţi timpu’ after sex sau în aşteptarea lui.

Personajul principal interpretat de Channing Tatum se cheamă în film Marcus Aquila adicătă Marcu Acvilă. A se observa originalitatea scenariştilor la pus nume dă personaje. Acvilă ăsta-i un ofiţer roman brav în luptă da’ măcinat pă inside de faptu că tac’su intrase în nordu Britaniei cu 5000 dă legionari şi duşi au fost. Hai că de oameni nu ducea lipsă Imperiul Roman, da’ babacu lu’ ăsta micu pierduse şi vulturul care simboliza… ce simboliza iel. Astfel a adus ruşine asupra familiei.

Deja cred că v-aţi prins despre ce-i vorba în filmoc. Acvilă pleacă să recupereze păsăroiul. Însoţit dă sclavu’ lui pe nume Esca (nu Andreea) jucat de Jamie Bell. Esca era britanic din ăla şi ştia limba. Deci era necesar. Oricum limba vorbită în film de strămoşii lu’ engleji seamănă cu limba vorbită de Jabba the Hutt. De fapt habar n-ai ce zic ăia acoloşa.

Şi trec ăştia doi prin aventuri, se-ntâlnesc cu rămăşiţele lu’ ăia 5000 de soldaţi, se luptă cu sălbaticii, dau peste pasăre şi…

E cu happy end, atât vă zic. SĂ VIZIONAŢI BINE!

 

 
1 Comment

Posted by on February 22, 2011 in cronica film

 

Tags: , , , , ,

Welcome to pensiunea facebook

Una din dorinţele lu’ Bulă Întâiul înainte de a experimenta tunelul de lumină şi a se reâncarna într-un porc (că se ştie că porcii simt plăcerea 30 dă minute) este de a-şi face 5000 dă friendşi pă facebook. Ce poate fi mai uşor? Cauţi man and woman şi le ceri pretenia. Numa că de la teorie la practică e-o distanţă aşa de mare ca între România şi Japan. Deci nu că e plin cu pensiuni, agenţii dă turism şi hotele pe facebook. Nu-i plin, e invazie. E ca lăcustele care au invadat Egiptu când cu Moses.

Cred că într-o seară vreun proprietar de pensiune de doo margarete, panseluţe sau muşeţeluri sa-ntâlnit cu tovarăşu’ lui bun, viitor proprietar de pensiune (mai are de pus acoperişu’ şi geamurile, da’ dacă-l întrebi, iel e propritar de pensiune).

-Bă Costele, n-am clienţi, ce dreaq fac?

-N-ai clienţi măh, păi dacă posezi gândaci, cin’ dreaq să vină la tine-n pensiune?

-Nu iera gândaci, adică iera, dar mi i-a plantat nevastă-mea înainte să fugă cu somelieru’.

-La ce dracu’ ai avut nevoie de sommelier băh papagalule când tu ai la vânzare numa ţuică?

-Acu’ am aflat şi io că nu-m trebe, dar lasă tardiveniile astea şi învaţă-mă ce fac?

-Bine. Uite cum am vândut io locurile de revelion când, vorba aia, practic mai am de pus acoperişu’ şi geamurile.

-Cuma ai făcut asta măh David Coperfilde?

-Am înscris pensiunea pe facebook. Am cerut prietenii, ui mamă am la prieteni de nu mai am loc dă ei, dacă-i invit la un bairam dau faliment ca băncile alea din Grecia.

Era de-ajuns să-nceapă unu’. După Costel s-a luat Ionel, după Ionel, Georgel şi tot aşa. Ca să-i facă-n ciudă lu’ Bulă. Că 5000 dă friendşi îmi doresc, da’ nu 5000 dă pensiuni, că-mi trebe doo vieţi juma’ să le vizitez pă toate. Aşa că pragu’ dă 5000 e greu de atins. Acesta va fi maratonu’  sau Termopilele lu’ Bulă. Să se laude şi iel c-a făcut sport pe net. Ştiu, asta nu m-ajută să dau burta jos.

 
2 Comments

Posted by on February 21, 2011 in d'ale lu' bula

 

Tags: , , ,

 
%d bloggers like this: