RSS

Bătălia de la Termopile. Acum în varianta cu pensionari.

30 May
Disclaimer: Bulă the Unul nu are nimic cu categoria socio-umană cunoscută cercetătorilor (mai ales din domeniul economiei aplicate) numită pensionari. Dar anumite chestii trebe povestite pentru generațiile ce vor veni.

De obicei subsemnatul merge cu picioru spre scârjob. Cald, vară, fete în fustițe, rochițe, bluzițe, tocmai bune de ridicat moralu unui care se duce să stea 8 ore legat de glie ca iobagii biciuiți de arendașii cei cruzi. Când sunt într-o întârziere maximă utilizez taxiul ca mijloc de a ajunge la timp la scârjob și de a-l scuti pe scârboss de niște urlete care-i pun în pericol atât sănătatea mentală cât și cea a corzilor vocale.

Și uneori, extreeeeeem de rar, Bulă utilizează troleul. Cum s-a întâmplat today. Stația plină de pensionari. Orele 8 jumate trecute fix. Io știu că ăștia mai bătrânii nu eu somn, dar dacă-mi cereți părerea, oamenii sunt de-a dreptul păsări de noapte. Și se apropie măgăoaia de troleu să acosteze în stație. Și-odată dau buluc ăștia ca la rovine de parcă e-un concurs ”Urcă-te în 30 de secunde sau pierzi mijlocul de locomoție”. Mi-am luat niște sacoșe în gioale, un cot pe la coaste, oamenii cuceriseră ușile. Care s-au deschis. Și cine cobora ca la asediul Vienei? Alți pensionari. Cred că ăia care dormiseră mai mult. Mai lipseau urlete spartane ca să fie totul așa cum trebe. Iar la categoria asta de oameni, unii dintre ei nu cunosc legea nescrisă care zice că întâi se coboară și p-ormă se urcă. Nooooo. Ei dădeau să urce, ăia să coboare. Invective, cuvinte grele, priviri de asasini ai mafiei, mâini care se strângeau spasmodic pe toartele sacoșelor. S-a format până la urmă un fel de grămadă dezordonată de meci de rugby de divizia H. Cu greu ăia coborâră, ăilalți cu satisfacția victoriei asupra troleului și a scaunelor goale ocupate cu viteza unei sulițe aruncate de-un spartan vânjos, se urcară. Parcă le auzeam neuronii cântând Oda bucuriei. M-am suit ultimul ferindu-mă să le calc pe sacoșele aruncate peste tot în troleu și făcându-mă că nu aud lamentările despre cât de greu se circulă în ziua de azi. Cred că eram trei tineri în toată adunarea aia. Parcă era cursa spre casa de bătrâni. Și vă zic, e chiar nasol să-ncepi de luni munca deprimat. Noroc de ceva colege cu fustițe și bluzițe. Aferim.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on May 30, 2011 in d'ale lu' bula

 

Tags: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: