RSS

Şoferul daltonist de pe autobuzul iadului

17 Aug

Ca-n orice vineri am plecat la muncă cu scrâşnet de măsele, singura consolare pe care o simţea sufletul meu mic, dar poetic fiind aceea că-i zi scurtă. Prin urmare m-am azvărlit în autobuz evitând pensionarii care atacau scaunele libere mai ceva ca japonezii la Pearl Harbour şi m-am agăţat bine de-o bară.

Şoferul a demarat de parcă vroia să-l prindă pe Schumi din urmă să-i ceară autograful. Şi cu aceiaşi viteză de TGV s-a apropiat de primul semafor. Care era mai roşu decât culoarea PSD-ului. Mă cramponez de bară în aşteptarea unei frăne ca-n NFS. A trecut prin intersecţie ca un pakistanez care conduce în India. Şi dă-i înainte. Văd de departe alt roşu. Ştiam io că nu trebuia să ies din casă. A trecut de el ca şi cum ar fi fost invizibil. Cu-o frână mai măiastră decât aia pusă de Titanic la întâlnirea cu icebergul a oprit în staţie. Unde-am coborât mai repede decât toţi pensionarii ce se aruncau spre uşi ca dorobanţii asupra turcilor la 77. După care a demarat de parca bagase NOS. N-am mai stat să văd care-i treaba. I-am notat numărul ca să ştiu să-l evit pe daltonistu ăla de şofer, nu de alta da-mi place de trupşorul meu.

Recunosc, pentru o secundă, m-am simţit ca ăla din Speed. Partea I. Doar pentru o secundă. Concluzie: vineri se stă în casă sau se ia un taxi.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on August 17, 2012 in d'ale lu' bula

 

Tags: , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: